Concursul de desene „Un Rege, o Regina”

Afiş

Anunțuri

Regionalizarea în concepţia europeană şi percepţia la nivelul României

Crin Antonescu afirma în octombrie 2011 faptul că “Noi nu am spus niciodată că dorim să înfiinţăm încă un etaj de birocraţie, adică regiuni şi judeţe. În Vrancea şi Constanţa există decizii definitive ale unor instanţe, că intenţia de organizare a unui referendum pe această temă este perfect legală şi legitimă. Putem face referedumuri în peste jumătate din judeţele ţării”.
În februarie 2013 “Preşedintele PNL a declarat că prima opţiune în privinţa regionalizării este a împărţirii în opt regiuni, pe actualele regiuni de dezvoltare.…Riscul unui fel de federalism tacit există. Unitatea statală şi echilibrul bazat pe descentralizare nu trebuie pus în pericol.”

Aceste afirmaţii m-au determinat să analizez ceea ce susţine Uniunea Europeană legat de subiectul în cauză, cum decurg lucrurile în celelalte state membre, cât de utilă este această împărţire pentru o mai bună absorbţie a fondurilor europene de către România.

Carta Comunitară a Regionalizării defineşte regiunea „ca un teritoriu care formează, din punct de vedere geografic, o unitate netă sau un ansamblu similar de teritorii în care există continuitate, în care populaţia posedă anumite elemente comune şi care doreşte să-şi păstreze specificitatea astfel rezultată şi să o dezvolte cu scopul de a stimula procesul cultural, social şi economic”.
În accepţiunea Consiliului Europei, regiunea este unitatea administrativ-teritorială situată imediat sub nivelul statului, unitar sau federal, care are o autoritate aleasă a administraţiei publice şi mijloace financiare de susţinere a acestei autorităţi.
Prin urmare, regiunea reprezintă un nivel administrativ care este situat în ierarhia administrativă pe o poziţie imediat inferioară nivelului central.
Referitor la informarea cu privire la organizarea administrativ-teritorială a statelor membre ale Uniunii Europene am găsit câte ceva aici: http://ebookbrowse.com/suport-curs-2-pdf-d221240106
În Uniunea Europeană, regionalizarea administrativă caracterizează astăzi Grecia, Portugalia, Marea Britanie, Suedia, Slovacia, Slovenia, Ungaria, Estonia şi Lituania.
Dacă ne gândim la statele europene, termenul de regionalizare acoperă realităţi politice şi administrative extrem de diferite, astfel: regionalizare administrativă, regionalizare prin intermediul colectivităţilor locale, descentralizare regională, regionalizare politică sau autonomie regională (regionalism instituţional) şi regionalizare prin intermediul autorităţilor federale.
Am constatat că în multe dintre statele europene regionalizarea a luat naştere ca urmare a unor realităţi istorice constituite pe parcurs din diferite cauze, cât şi pentru a soluţiona conflicte născute sau accentuate prin excesiva centralizare a administraţiei, pentru a combate birocraţia şi corupţia, pentru a reduce distanţa dintre factorii de decizie şi cei ale căror interese se cer a fi corect înţelese şi corespunzător tratate.
În statele europene care au optat pentru descentralizare regională regiunile sunt administrate de un Consiliu ales prin sufragiu universal, direct. Un exemplu tipic de descentralizare regională este cea prin care se constituie provincii, dacă acest lucru este permis de Constituţie.
Regionalizarea în cazul României, aşa cum sper că este ea văzută de politicienii români, este o descentralizare regională având ca scop constituirea unei colectivităţi teritoriale la nivel superior celui existent de judeţ şi care se distinge prin competenţe ce urmăresc dezvoltarea economică.

În încercarea de a înţelege care este opinia europeană referitor la proiectul de regionalizare al României am aflat câteva informaţii aici: http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=xLEF8PCO9II

În iunie 2011, o delegaţie formată din preşedintele PSD, Victor Ponta, europarlamentarul PSD Victor Boştinaru şi eurodeputata PNL, Ramona Mănescu, s-a întâlnit cu Dirk Ahner, Directorul DG Politică Regională şi cu responsabilul pentru România din cadrul DG REGIO, Angela Martinez.
“În ceea ce priveşte proiectul regionalizării, Comisia Europeană a declarat că a aflat din presă de intenţia Guvernului de regionalizare şi nu a primit nici un document oficial, studiu de impact şi nici un act normativ din partea acestuia. Oficialii Uniunii Europene sunt de părere că o reformă regională de anvergură poate fi concepută doar pe termen mediu pentru a produce rezultate. Pe termen scurt însă, o asemenea regionalizare va accentua slaba capacitate de absorbţie ţinând cont de capacitatea de implementare foarte scăzută.
Conform eurodeputatului Victor Boştinaru, membru în Comisia pentru Dezvoltare Regională a Parlamentului European: „în cadrul discuţiilor s-a reconfirmat faptul că o reformă regională este complet diferită de reformă administrativă. Ea trebuie convenită cu Comisia Europeană pentru a asigura compatibilitatea cu obiectivele Politicii de Coeziune dar şi predictibilitatea şi stabilitatea instituţională şi administrativă, ca urmare a unui dialog între putere şi opoziţie, actori instituţionali şi societate civilă.”
De asemenea, Comisia Europeană a oferit posibilitatea finanţării din fonduri ale Uniunii Europene, ale Băncii Europene pentru Dezvoltare şi ale Băncii Mondiale a unor proiecte pentru consolidarea capacităţii administrative a României. Guvernul nu a răspuns unei asemenea oferte.”
De aici reiese că nu forurile Uniunii Europene sunt cele care solicită cu celeritate crearea regiunilor în România.

În istoria modernă a României regionalizarea a fost introdusă în 1938, atunci România Mare fiind împărţită în 10 ţinuturi. Apoi, în 1950 are loc prima reorganizare administrativă postbelică a României, după modelul sovietic şi transformarea celor 58 de judeţe în 28 de regiuni şi 177 de raioane. Doi ani mai târziu are loc o modificare a legii, iar o nouă reorganizare are loc în 1960 şi durează până în 1968 când se revine la împărţirea administrativă a României în judeţe.

Dezvoltarea unei politici regionale coerente şi active şi lărgirea acesteia spre o politică de coeziune puternică, integrată politicii de coeziune comune a Uniunii Europene, trebuie să fie un proces gândit ca un factor de democratizare şi de valorificare a specificităţilor culturale.
În acest context este de menţionat şi faptul că regionalizarea implică limite şi riscuri care variază de la o ţară la alta şi pot fi apreciate în mod diferit, în România în general putând îmbrăca acele forme extreme cu consecinţe nefaste asupra populaţiei.
Coroborând toate informaţiile se poate conchide faptul că regionalizarea trebuie să aibă la bază interese convergente ale comunităţilor, să aibă ca scop prevenirea dezechilibrelor regionale şi să nu conducă în nici un caz la un control administrativ specific unui regim dictatorial sau la o autonomie teritorială pe criterii etnice.

Legătura dintre aderarea la Schengen şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare NU EXISTĂ

Legătura dintre aderarea la Schengen şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare NU EXISTĂ

Legătura dintre aderarea la Schengen şi Mecanismul de Cooperare şi Verificare NU EXISTĂ
Potrivit articolului 8 din Protocolul privind integrarea acquis-ului Schengen în cadrul Uniunii Europene, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană şi la Tratatul de instituire a Comunităţii Europene, România trebuie să accepte acquis-ul Schengen.
Implementarea şi aplicarea prevederilor presupune ca toate pre-condiţiile legislative, operative şi tehnice să fie îndeplinite. Prevederile trebuie implementate şi aplicate simultan cu ridicarea controalelor la frontierele interne şi sunt supuse procesului de evaluare Schengen.
Procesul de evaluare constă în verificarea îndeplinirii tuturor condiţiilor necesare implementării depline a acquis-ului Schengen. Evaluarea Schengen este în responsabilitatea Grupului de Lucru Evaluare Schengen din cadrul Consiliului UE.
Domenii supuse vizitelor de evaluare:
– Controlul frontierei;
– Acordarea vizelor;
– Cooperare poliţienească;
– Implementarea Sistemului Informatic Schengen;
– Protecţia datelor cu caracter personal.

Ghidurile aferente celor cinci domenii pot fi consultate aici: http://www.consilium.europa.eu/policies/council-configurations/justice-et-affaires-interieures-(jai)/schengen?lang=en

Procesul de evaluare al României a fost finalizat, din punct de evaluare tehnic, prin adoptarea în data de 28 ianuarie 2011, a ultimului Raport.
Procedura de consultare a Parlamentului European pe marginea proiectului textului Deciziei a fost iniţiată în data de 12 noiembrie 2010, iar votul final a avut loc în data de 8 iunie 2011, fiind adoptate Concluziile Consiliului cu privire la finalizarea procesului de evaluare.
După această etapă, Consiliul Uniunii Europene, în formatul Consiliului Justiţie şi Afaceri Interne (JAI), votează cu unanimitate, exclusiv statele membre UE care participă la Schengen, proiectul de Decizie. Altfel spus, decizia privind aderarea unui stat la Schengen se ia în cadrul reuniunii miniştrilor de interne din Consiliul Justiţie şi Afaceri Interne, cu votul unanim al acestora.
Din păcate acest proces a stagnat din 8 iunie 2011. La discuţia din 22 septembrie 2011 purtată la Consiliul de Justiţie şi Afaceri Interne al Uniunii Europene, aderarea la Spaţiul Schengen a fost întreruptă întrucât Olanda şi Finlanda au anunţat că se opun prin veto, iar aderarea a fost blocată pe termen nedeterminat.
În martie 2012 Consiliul JAI a solicitat, în mod nejustificat, identificarea şi implementarea de măsuri acompaniatorii care să contribuie la aderarea cu succes. De aproape 2 ani România este blocată fără un fundament teoretic real. Aceste măsuri au fost derulate cu Agenţia Europeană pentru Managementul Cooperării Operaţionale la Frontierele Externe şi constau în depistarea documentelor false, lupta împotriva fraudelor de identitate, combaterea traficului de persoane. Aplicarea acestor măsuri va fi în continuare monitorizată de Comisia Europeană.
În acest interval au avut loc întâlniri aproape lunare ale Consiliului JAI, datele şi locaţia fiind următoarele:
– 22 septembrie 2011 Bruxelles
– 17-18 octombrie 2011 Bruxelles
– 13 -14 decembrie 2011 Bruxelles
– 26 – 27 ianuarie 2012 Copenhaga
– 8 – 9 martie 2012 Bruxelles
– 26 -27 aprilie 2012 Luxemburg
– 7-8 iunie 2012 Luxemburg
– 19-20 septembrie 2012 Bruxelles (a fost anulat)
– 25-26 octombrie 2012 – Luxemburg (Subiectul aderării României a fost retras de pe agenda Consiliului JAI fiind amânat pana in 13-15 martie 2013)
– 6-7 decembrie 2012 Bruxelles
– 16-18 ianuarie 2013 Dublin
Care sunt ţările ai căror miniştrii de interne ar trebui să voteze aderarea? Sunt 26 state membre ale Spaţiului Schengen:
– Austria
– Belgia
– Cehia
– Danemarca
– Elveţia
– Estonia
– Finlanda
– Franţa (şi-a exprimat susţinerea privind luarea unei decizii pozitive cu privire la acest aspect în luna septembrie 2012)
– Germania
– Grecia
– Ungaria
– Islanda
– Italia
– Letonia
– Liechtenstein
– Lituania
– Luxemburg
– Malta
– Norvegia
– Olanda
– Polonia
– Portugalia
– Slovacia
– Slovenia
– Spania
– Suedia.
În momentul în care a aderat la Uniunea Europeană, România mai avea încă de înregistrat progrese în ceea ce priveşte reforma sistemului judiciar, corupţia şi crima organizată. Pentru a ajuta să soluţioneze aceste probleme importante, Uniunea Europeană a decis să instituie un „Mecanism de Cooperare şi Verificare”special (MCV). Decizia de monitorizare pentru evaluarea progreselor înregistrate exprimă dorinţa Uniunii Europene de a vedea dacă România dezvoltă un sistem administrativ şi juridic eficient pentru a-şi putea respecta obligaţiile care îi revin în calitate de stat membru.
În cei şase ani care s-au scurs de la aderare au fost emise 12 rapoarte, care vizează următoarele obiective de referinţă:
– reforma sistemului judiciar;
– instituirea unei Agenţii de Integritate;
– combaterea corupţiei la nivel înalt;
– combaterea corupţiei în cadrul administraţiei locale.
Vicepreşedinte al Comisiei Europene şi Comisar UE al Justiţiei, Viviane Reding face o conexiune clară între cele două procese, în pofida punctului de vedere susţinut de Comisia Europeană şi prezentat de către Serviciul Juridic al Consiliului Uniunii Europene.
În situaţia actuală, nu pot concluziona decât faptul că blocajul cu care ne confruntăm este exclusiv de natură politică şi este susţinut din ţară chiar de cel care are datoria să promoveze interesele României.

Potentialul de putere al Romaniei

Potentialul de putere al statelor se masoara în factori multipli si deriva din mai multe surse: geografia si populatia unui stat, capacitatile industriale si resursele naturale care le sustin, capacitatile militare si diplomatia, vointa populara si calitatea leadershipului, organizarea interna a statului si strategiile create pentru atingerea obiectivelor nationale.
In Romania ne-a fost luat dreptul asupra resurselor naturale, pentru ca am privatizat haotic, capacitati militare si diplomatie nu mai avem pentru ca ni s-au distrus mijloacele (vezi flota), vointa populara in 29 iulie 2012 a fost calcata in picioare, calitatea leadershipului este pe masura nonvalorilor promovate pe criteriul politic, organizarea interna este distrusa datorita legilor prost concepute, pentru a satisface nevoile diferitilor profitori, iar strategii pentru obiective nationale nu mai concepem de mult, pentru ca nu aduc beneficii imediate (pe perioada unui mandat).

Education and training

Dates Title of qualification awarded Principal subjects/occupational skills covered Name and type of organisation providing education and training Level in national or international classification
September 2011 – present Master of Science position, specialization in European Politics and Economics European Union Institutions, European Union Policies, Theory of International Relations, Diplomacy and Negotiations, European and World Economics National School of Political and Administrative Sciences
Department of International Relations and European Integration Postgraduate education (ISCED 6)
September 2007 – September 2010 PhD position in Engineering Science, specialization in Civil Engineering Doctoral Thesis with title: “Scientific research on deterioration states of reinforced concrete bridges using nondestructive investigation and evaluation of influence on load carrying capacity” “Gheorghe Asachi” Technical University of Iasi
Construction and Installation Faculty Postgraduate education (ISCED 6)
September 1997 – July 1998 Master of Science position, specialization in Highway and Airport Engineering Dissertation thesis with title: „Composite materials reinforced with glass fiber” Technical University of Civil Engineering Bucharest
Railways, Roads and Bridges Faculty Postgraduate education (ISCED 6)
September 1993 – July 1997 Engineer, specialization in Railways, Roads and Bridges Engineering Diploma thesis with title: „Comparative study of the characteristics of the two mixtures SMA 0 / 8, one containing no cellulose fiber and other with cellulose fiber content” Technical University of Civil Engineering Bucharest
Railways, Roads and Bridges Faculty University degree (ISCED 5)
September 1989 – July 1993 Junior Engineer, specialization in Roads and Bridges Engineering Construction Mechanics and statics, Roads, Bridges, Organization site Technical University of Civil Engineering Bucharest
Railways, Roads and Bridges Faculty University degree (ISCED 4)
November 2012 Project Manager Training program approved by the National Authority for Qualifications NAQ (formerly NATB)
Graduation certificate recognized by the Ministry of Labour, Family and Equal Opportunities and by the Ministry of Education, Research, Innovation, Youth and Sports The Body of Experts in Accessing European Structural Funds and Cohesion
June 2012 Expert for accessing European structural and cohesion funds Training program approved by the National Adult Training Board (NATB)
Graduation certificate recognized by the Ministry of Labour, Family and Social Protection and by the Ministry of Education, Youth and Sports European Institute from Romania (IER)
April 2012 The designation of EUR ING (European Engineer) Certificate of award of the designation of European Engineer
Diploma of EUR ING European Federation of National Engineering Associations (FEANI) – Bruxelles
General Association of Engineers from Romania (AGIR)
November 2011 Building Site Manager in domain: “Roads, bridges, tunnels, aircraft runways, cable transport – national interest” Licensed as Building Site Manager Ministry of Regional Development and Tourism
State Inspectorate in Constructions
September 2011 Training course in quality control of construction works domain titled “Nondestructive testing in construction” Romanian Association for Construction Technologies, Equipment and Mechanization (AROTEM)
Center for Research, Consulting and Production in Construction and Industry Postgraduate Course
March 2007, respectively march 2008 Internal Auditor „Quality Management System according to SR EN ISO 9001:2001”
Training course for internal auditors for Quality Assurance System – ISO 9001:2001 Qualitas Institute, Bucharest Training course
January-February 2005 Road and Bridges Research Bundesanstalt für Straßenwesen (BASt – Federal Highway Research Institute) Brüderstraße 53, 51427 Bergisch Gladbach, Germany Postgraduate practical training session
March 2004 “Urban Planning and Traffic Management” Technical University of Civil Engineering Bucharest Postgraduate Course
March 1999 Training course in construction nondestructive testing “Using nondestructive methods (sclerometer method, ultrasound method and combined method) for determining the quality of the concrete in structural elements of the constructions” National Institute for Building Research (INCERC) Postgraduate Course